Cand ma fac mare vreau sa fiu Wonder Woman

Dupa indelungi asteptari, in sfarsit, ne putem mandri ca exista si un film in care supereroul este o femeie, o super femeie chiar, anume Wonder Woman. Era si timpul, zau! In ciuda criticilor dure aduse filmelor DC Comics in ultima perioada, Wonder Woman aduce un suflu nou de viata universului, pentru ca uneori, the right man for the job este o femeie, iar acum ma refer atat la Gal Gadot, care joaca personajul principal, cat si la regizorul Patty Jenkins.

Filmul, este un exemplu de origin story realizat cum se cuvine, ba mai mult, incearca sa stabileasca o legatura cu Justice League, care va aparea in noiembrie al acestui an, deci, cam acelasi lucru pe care il facea Marvel inca din 2005.

Astfel suntem purtati pe urmele Dianei, urmand formarea ei ca razboinica pe insula Themyscira, plecarea sa in Anglia Primului Razboi Mondial, unde are loc un culture clash intre noua lume si valorile cunoscute pe micuta sa insula utopica. Daca in mod normal, suntem obisnuiti cu povesti in care oameni normali isi capata superputerile, formarea lui Wonder Woman este strict mentala, atunci cand aceasta descopera ca lumea nu este strict in alb si negru, iar oamenii sunt fiinte mult mai complexe decat crezuse.

Ar fi un pic exagerat sa spun ca toate personajele sunt frumos conturate. Gal Gadot, care inainte sa-si descopere pasiune pentru actorie a fost atat Miss Israel, cat si membru al Fortelor Defensive Israeliene, joaca un rol parca facut in totalitate pentru ea, iar Chris Pine e si el acolo ca sa nu iti poti acuza prietenul ca te-a dus la film doar ca sa se holbeze la o femeie in costum de baie blindat timp de 2 ore.

Momentele umoristice, sunt date de naivitatea si curiozitatea personajului principal, si desi sunt previzibile, sunt simpatice, cam in acelasi fel in care un copil care invata un nou skill e simpatic, sau asa cum e simtatic un filmulet cu un catelus care tocmai a invatat sa urce scarile.

Viziunea lui Patty Jenkins se revede pe toata durata filmului, accentul nu este pus pe violenta si distrugere, ci pe drama victimelor si relatia dintre Wonder Woman si oamenii de rand. Totusi filmul merge dupa aceleasi canoane cu care ne-au obisnuit filmele cu supereroi, eroina si iubitul ei sunt singurii oameni frumosi (atat fizic cat si psihic), raufacatorul este mereu urat si desfigurat (ca doar o persoana atractiva nu ar putea vreodata sa comita crime), iar armura unei femei nu numai ca o apara, dar ridica si separa asemenea unui sutien cu push-up. La inceputul fimului, Ares este raul suprem, dar soc si groaza, defapt era altcineva, iar apoi rolul acesta se tot plimba de la unul la altul, in timp ce Wonder Woman mistuieste din personaje.

Lupta finala nu mai conteaza deloc si doar daca suferi de amnezie si ai uitat ca filmul incepe cu un flash-forward in vremuri curente in care Wonder Woman lucreaza la Luvru, te va tine cu sufletul la gura.

Deci, este Wonder Woman un film bun?

E mai bun decat altele, dar cand a fost un film cu supereroi o capodopera cinematografica? Nu e el filmul ala feminist care va aduce pacea intre sexe, dar este amuzant, distractiv, si una peste alta, merita vazut.

Pana data viitoare,

One thought on “Cand ma fac mare vreau sa fiu Wonder Woman

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *