Justice League ne raspunde la intrebarea “Cum ar fi Avengers daca am scoate toate scenele tale preferate din el?”

Nu este usor sa scrii despre Justice League. Nu pentru ca inevitabil va fi comparat cu alde Avengers, Defenders sau chiar si, Doamne fereste! Suicide Squad. Nu pentru ca in ultima vreme filmele DC (poate doar cu exceptia lui Wonder Woman) au fost greu de vizionat si chiar mai greu de indragit. Ci pentru ca Justice League nu prea te lasa cu nicio impresie. 

As fi carcotasa sa zic ca nu mi-a placut nimic. Sigur, imbunatatiri au fost facute. Filmul pare o continuare fireasca a actiunii din Batman V Superman si din Wonder Woman, noile personaje sunt introduse treptat, pe parcursul filmului, nu printr-o naratiune convenabila la inceputul filmului, iar Jason Momoa este shirtless cam 60% din film. 

Nu spun ca nu ar fi toate motive foarte bune de a vedea Justice League, insa, inainte sa faci asta, ia in considerare ca actiunea nu are absolut nicio noima. Batman isi creaza o echipa de supereroi pentru a-l ajuta sa invinga un monstru mitic care incearca sa distruga Pamantul. Scurt si la obiect. Insa pentru a distruge Pamantul, are nevoie de cele 3 cuburi, pazite de cele 3 popoare ale planetei (amazoane, atlantenieni si pamanteni), pe care le obtine fara prea multa bataie de cap si de unul singur pentru ca aparent nimeni nu s-a sinchisit sa apere mai bine piesele de puzzle ale apocalipsei. Ce urmeaza sunt numeroase scene de lupta, in care, evident, nimeni nu este in vreun pericol real, ca doar asta se intampla atunci cand mai mult de jumatate din echipa este formata din fiinte nemuritoare.

Conceptul de echipa se cam pierde pe Justice League. Ba chiar daca mi-ar spune cineva acum ca fiecare si-a filmat scenele separat (cu exceptie celor cateva cadre de grup), l-as crede fara prea multe obiectii, pentru ca personajele nu au niciun fel de chimie. Wonder Woman are mai multe cadre filmate pe la spate din jos in sus decat personalitate. Superman pare interpretat de o holograma a lui Henry Cavill, in timp ce adevaratul Henry Cavill probabil era pe un alt platou filmand un film mai bun. Flash este, clar, personajul despre care trebuia sa ne pese cel mai tare pentru ca dialogul lui este predominant format din glume, iar Aquaman este in esenta acelasi personaj pe care Jason Momoa il joaca in toate filmele. 

Dar probabil cel mai suparator lucru este ca filmul nu pare sa aiba o finalitate. Pe tot parcursul filmului te lovesti de tot felul de intrebari, urmand ca la final, niciuna sa nu fie elucidata, spre marea ta dezamagire. Poate ca dupa ce au ramas fara regizor la jumatatea filmului au sperat sa salveze filmul din editare, sau poate scena aia cand Aquaman vorbeste despre relatia cu parintii lui este doar o tactica de marketing pentru cand va primi si el propriul lui lung metraj. 

In cele din urma, dupa vizionarea filmului, am ajuns la o singura concluzie. Numai Wonder Woman este de vina. M-a ridicat mult prea tare asteptarile pentru filmele cu supereroi. 

Pana data viitoare,

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *